Am de încheiat o grămadă de cărţi ale mele, lăsate de izbelişte. Volumele de versuri inedite Sacul de cuvinte, Cartea de sticlă, Să locuieşti într-o lupă şi versiunea lor în engleză, volumul în germană de poeme care aşteptă o ultimă ochire a traducătorului şi a mea. Lumea nu prea are imaginaţie. Îşi închipuie că dacă nu publici, n-ai mai scrie şi chiar îţi inventează o mică înmormantare şi pun de un parastas. Am de construit şi doua mici proiecte în plină criză imobiliară dictată de înţărcarea creditelor.
Pentru cineva care lipseste din ţară perioade mai lungi, lista trecerii unor prieteni sau cunoscuţi dincolo, creează un spaţiu în care ar fi nimerită o anume umanizare.
Pentru capitalismul cultural şi canibalismul promoţiilor, dispariţia celuilalt este o formă de supravieţuire confortabilă, un arhipelag în negativ, în caşcavalul taxinomiilor.Te poţi extinde pe seama vecinului ieşit pe năsălie din casă.
Leave a Reply