Daniel Barenboim şi porţile spre absolutul din muzică

«Cred în absolutul din muzică. De aceea suntem interesaţi şi azi de muzica scrisă la 1700. De aceea muzica aceea reprezintă o parte din existenţa noastră, în acelaşi mod în care muzica scrisă azi de Elliot Carter sau Pierre Boulez sau oricine altcineva este de asemenea o parte din viaţa noastră ». Păcat că nu am lansat cu prilejul acestei ediţii a Festivalului « George Enescu » nici una din cărţile lui Daniel Barenboim « A Life in Music » din 1991 sau « Everything is Connected », din 2008, ori un volum care să adune eseurile şi interviurile cu miez ale acestui titan cu faţă bonomă, care vorbeşte dumnezeieşte despre muzică şi viaţa sa în muzică.

Citeşte mai mult

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • eKudos
  • email
  • LinkedIn
  • Yigg

About Doina Uricariu

poet writer
Enescu XX 2011 , , , , , , , , ,

1 comment


  1. Ileana Rollason

    Absolutul în muzica l-a construit Bach, si-a fost atins de Mozart, Beethoven si de toti romanticii secolului al XIXlea, de pretutindeni, ale caror lucrari, noi le-auzim astazi altfel decât ei si contemporanii lor, pentru ca instrumentele muzicale au evoluat ele însele, nu mai sunt aceleasi cu-ale secolelor trecute … viorile au devenit “de tip” Stradivarius, constructia pianelor a evoluat, “s-au descoperit”, s-au construit mai multe game, se scrie diferit, daca nu revoltator de diferit, fata de ce se scria nu mai mult decât acuma doua sute de ani, s-au inventat sunete noi, urechea umana a evoluat si ea, percepe altfel, si mai mult, decât acuma câteva secole, iar “absolutul muzical” nu-i decât o forma (banala, ori banalizata, în ultima instanta) de evolutie … Barenboim e si violonist, si pianist, si dirijor, munceste enorm, are-o cultura extraordinara, si are angajamente politice, dar nu este un “absolut muzical”, asta ar însemna sa se fi oprit, el însusi, din cautarea modalitatilor de expresie, a limbajelor muzicale, si-ar însemna sa-i mai si uitam, de pilda, pe-un Leonard Bernstein, ori, mai aproape de noi, pe-un Valeri Gheorghiev, pe-un Seiji Ozawa, ori pe-un Gustavo Dudamel, pe-un Juan Diego Flores, tenor sud-american, si pe-altii … fiindca sunt, cu totii, numai niste “interpreti”, niste “mesageri” ai unor epoci (muzicale) devenite legendare, si-ai unor partituri puse fara-ncetare în discutie (din pricina evolutiilor tehnice ale instrumentelor, pe de-o parte,ale urechii umane, ale sensibilitatii artistice individuale si colective, pe de alta) … muzica e rezultatul muncii individuale si-n grup, al celor de pe scena, si-al celor care lucreaza din umbra, instrumentisti, constructori ai instrumentelor muzicale, si arhitecti, si ingineri de sunet, si constructori ai salilor de concert si ai studiourilor de înregistrare, ai unor catedrale ale sunetului, si asta, mai ales ca înregistrarile se fac, adesea, în catedrala, si noaptea … Barenboim nu-i “absolutul în muzica”, e doar UNUL, o particica mica, din absoluturile muzicii …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>