Doina Uricariu

Mă întâlnesc cu Maia Cristea Vieru să-i dau banii împrumutaţi acum trei zile. Îmi arată în catalogul Bessarabia maia, scos cu prilejul expoziţiei din str. Luca Stroici o lucrare a Miliţei Pătraşcu, intitulată Pisică.  Un granit de 17x19x2,5 cm pe care i l-a luat o doamnă care a bătut-o la cap să i-l dăruiască mizând pe compasiune şi autovictimizare.

Există acel stil de a cerşi compasiune care cucerşte unanimitatea chiar şi a juriilor literare. Bietul poet a divorţat, hai să-i oferim o revanşă… Un premiu naţional…

Doamna fusese evacuată, pierduse apartamentul cumpărat prin Legea 112. Se muta, era o victimă. Dar o victimă care ştia ce vrea, granitul Miliţei Pătraşcu

Cum aţi putut să dăruiţi acel granit care vă reprezenta pe dvs. şi pe soţul dvs. El e Pisica, fluturele dezinvolt şi, fireşte, aerian, sunteţi dvs. Întrebare retorică. Proprietarii de insectare nu sunt aerieni.

I-am spus de vernisajul expoziţiei lui Emil Constantinescu. A venit.

Mi-a arătat pe tabloul reprodus pe coperta catalogului , o pânză intitulată Basarabia,  colinele cu râul de Pavel Şillingovski, un loc minuscul, o tuşă de culoare  şi mi-a spus emoţionat, precis, aici era casa noastră.

Două lucrări de artă şi două poveşti de viaţă. Unde e casa acum… a mai rămas în picioare… da… nu…nici soţul nu mai trăieşte decât într-o colecţie particulară care a înghiţit darul unei mari artiste făcut prietenei şi colaboratoarei sale.

Merită să descoperi condiţia de pată de culoare în care se topeşte un arbore genealogic, o casă.

Istoria devine peisaj cu timpul, colecţie de antichităţi.

Iubirea un desen scrijelit pe granit cu o fabulă decorativă.

Victimele şi călăii sau uzrpatorii se amestecă precum rufele de culori, în maşina de spălat.

Albul nu mai rămîne alb, nici negrul nu mai rămâne negru. Iar culorile se patinează, se nuanţează.

La bursa posesiilor, asemenea pigmentări şi depigmentări produc averi sau falimente.

A murit Michael Jackson. Fără suflare, imposibil de resuscitat, şi-a arătat medicului de lângă el, apoi paramedicilor veniţi cu salvarea şi medicului legist, la morgă, cea mai albă piele a sa cu putinţă. Pe doliul care va covârşi emoţia mea şi a altor sute de milioane, vânzările vor deveni astronomice. Artistul mort va ieşi din faliment şi va produce post mortem o avere uriaşă. Nu au trecut decât 24 de ore şi 15 hituri Michael Jackson ocupă primele 15 locuri în topul vânzărilor. Durerea resuscitează. Golul conştientizat produce un plin pe care l-am tot ştirbit ca să ne batem pe burtă cu monştrii sacri, servindu-le o raţie de spirit cârtitor. Mi-e dor de America.

Sunt convinsă că Michael a murit pentru că un negru a vrut să devină alb.

Aviz globalizării. Pigmenţii , ei răzbună toate acţiunile oarbe.

Dacă aş umfla cu aer pieptul îngerilor, Bunavestire s-ar cocoţa în cer ca un balon colorat pentru aniversarea unui copil deja născut. Vestea naşterii e o trâmbiţă desuetă.

Vestea morţii este deja o promisiune de moştenire fără pierderi.

Căsuţa noastră, cuibuşor de nebunii.

Trăiasca acest columbariu de păsări migratoare.

Căsuţele sunt goale.

E rost de prima casă.

O cursă de avion transoceanic îşi poate scuipa pasagerii ca pe nişte seminţe stricate. Au trecut mai bine de trei săptămâni. Nimeni nu ajunge la cutiile negre. La trupuri nu ajung decât puţini norocoşi care îşi identifică morţii. Te alegi cu câteva schelete sau cu un ADN confirmat. Certitudinea o dau analizele sofisticate. Buletinul lor se transformă în fericirea recuperării unei pierderii definitive.

Scanezi îngerul drag al familiei.

Substanţele de contrast au vocaţia concluziei fără rest.

Certitudinea se măsoară în particula de fiinţă pe care nu a înghiţit-o oceanul.

Am primit un buletin de analiză. Deci exist. Când am certitudinea că cineva nu mai există, exist. Absenţa omologată certifică existenţa.

Mă uit la borhotul de flori de tei de pe trotuare şi pot fi sigură că florile de tei au înflorit, că au fost măturate de ploaie. Şi în absenţa mirosului lor din copilărie, primăvara şi-a făcut datoria.

Ficţiunea a trecut în bârfă ordinară de multă vreme. Romanele discreditării au succes de casă la bloc. Discreditez deci exist.

Citesc poezia lumii. Ca şi cum aş asculta o pădure de bambus în vacarmul discotecii de la Bamboo. Eu o aud, vacarmul e surd.

Surâd. În jur surâd roşiatice popouri de maimuţe.

Ignor deci exist, singurul adagiu pe care Descartes nu l-a formulat, pare să triumfe azi mai mult ca oricând în România. Exerciţiile de ignorare scad raţia pe locuitor de adevăr şi valoare mai mult decât orice criză. De la cine să ne împrumutăm pentru credibilitate.

Cum să te separi de curentul comun, de compromisuri? Şi mai ales cum să nu traduci absenţa judecăţilor de valoare în frustrare şi suspiciune? Izolându-te.

Faci asta de multe decenii. Trăieşti împotriva curentului. Alegi să te bucuri, când alţii aleg să se adăpostească la umbra privilegiilor. Munceşti. E un verb discreditat. Caută alianţe, nu contează ceea ce faci, doar alianţele merită siropul dulce al cuvintelor tale.

Demolarea oamenilor care îţi stau în cale are un magister în demolarea bisericilor. Doar că acum se face de dragul bisericuţelor considerate investiţii sigure.

Slugărnicie în exces şi reverenţe continue, acceptate, pe principiul şerbetului servit în reuniuni de familie. Îmi place să citesc morala privind linguriţele de pe care e greu să desprinzi acest zahăr murdar, ca un rest de ciment uscat de care nu mai are nevoie nici constructorul, nici beneficiarul.

Voi scrie rapid o prefaţă la un poet de douăzeci de ani din Cernăuţi. Şi mă bucur că după mai mult de opt decenii, în fine, Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat au deschis o expoziţie de pictură a basarabenilor pe strada Luca Stroici, în fosta casă a lui Pache Protopopescu. Expresionismul cromatic şi de volumetrie, în sculptura mică, va trece, în anii 50, într-un simili realism domesticit.

Nu sunt expuse uleiuri sau desene în care foştii avangardişti trec cu arme şi bagaje la proletcultism.Culorile şi compoziţia sunt mai vitale decât ideologia.

Poţi studia abandonul coloanei vertebrale în zâmbet. Larg şi docil, ca plachiul pus la călcâiul pantofului, la umbra preşedintelui. Absent, smochinit, cu ceilalţi.

Cenzura politică şi de grup atinge azi cote incredibile în zona valorilor. Ai sau nu acces la alaiul listelor de semnături. Dacă nu ai fost satelitul unui cenaclu, contează pe omisiunea sumarelor de istorii literare. Nimeni nu are nici o îndoială că şi literatura şi-a adjudecat primplanul axiologic precum baronii provinciilor. Poţi acţiona şi în economia Textului prin rapt, falimentare şi acţiuni mafiote.

Anii de proletcultism au creat modelul poetului de curte comunistă. Din 90 încoace se caută un loc în ograda cu noii privilegiaţi.Patrimoniul este distrus şi izolat iar istoria ruinelor devine certitudinea profitului maxim.

Am de încheiat o grămadă de cărţi ale mele, lăsate de izbelişte. Volumele de versuri inedite Sacul de cuvinte, Cartea de sticlă, Să locuieşti într-o lupă şi versiunea lor în engleză, volumul în germană de poeme care aşteptă o ultimă ochire a traducătorului şi a mea. Lumea nu prea are imaginaţie. Îşi închipuie că dacă nu publici, n-ai mai scrie şi chiar îţi inventează o mică înmormantare şi pun de un parastas. Am de construit şi doua mici proiecte în plină criză imobiliară dictată de înţărcarea creditelor.

Pentru cineva care lipseste din ţară perioade mai lungi, lista trecerii unor prieteni sau cunoscuţi dincolo, creează un spaţiu în care ar fi nimerită o anume umanizare.

Pentru capitalismul cultural şi canibalismul promoţiilor, dispariţia celuilalt este o formă de supravieţuire confortabilă, un arhipelag în negativ, în caşcavalul taxinomiilor.Te poţi extinde pe seama vecinului ieşit pe năsălie din casă.